HAGIOGRÁF, hagiografi, s. m. Autor care scrie viețile sfinților. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. hagiographe.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HAGIOGRÁF ~i m. Autor de hagiografii. [Sil. ha-gi-o-graf] /<fr. hagiographe
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HAGIOGRÁF s.m. Autor care scrie despre viețile sfinților. [Pron. -gi-o-. / cf. fr. hagiographe, lat. hagiographus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HAGIOGRÁF s. m. autor de hagiografie (2). (< fr. hagio-graphe)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

hagiográf s. m. (sil. -gi-o-graf ), pl. hagiográfi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*agiográf m. (vgr. agiográphos; ágios, sfînt, și grápho, scriŭ. V. zugrav). Scriitor de lucrurĭ sfinte (ca sfîntu Eŭsebiŭ și Atanasie). – Și hag-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

hagiograf, hagiografi și (2) hagiografe s. m. și n. 1. S. m. Autor de vieți ale sfinților. 2. S. n. pl. Carte bisericească cuprinzând întreg Vechiul Testament, cu excepția Pentateuhului și a cărților prorocilor. – Din fr. hagiographe.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink