HABOTNICÍE, habotnicii, s. f. Faptul de a fi habotnic; purtare sau deprindere de habotnic; zel exagerat pentru respectarea ritualurilor religiei; bigotism. – Habotnic + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HABOTNICÍE f. Comportare de habotnic; bigotism. /habotnic + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HABOTNICÍE s. v. bigotism.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

habotnicíe s. f., art. habotnicía, g.-d. habotnicíi, art. habotnicíei; pl. habotnicíi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

habotnicíe f. Caracteru de a fi habotnic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink