HABITUÁL, -Ă, habituali, -e, adj. (Rar) Obișnuit, frecvent. [Pr.: -tu-al] – Din fr. habituel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HABITUÁL ~ă (~i, ~e) Care este obișnuit; frecvent. /<fr. habituel
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HABITUÁL, -Ă adj. (Rar) Obișnuit, frecvent. [Pron. -tu-al. / < fr. habituel].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HABITUÁL, -Ă adj. obișnuit, frecvent. (< fr. habituel)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

habituál adj. m., pl. habituáli; f. sg. habituálă, pl. habituále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink