HĂZÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care face haz; plin de haz; cu haz. /haz + suf. ~os
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hăzós adj. m., pl. hăzóși; f. sg. hăzoásă, pl. hăzoáse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hăzós, V. hazliŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

hazlíŭ, -íe adj. (d. haz). Cu haz, plăcut, nostim: persoană, glumă hazlie. – În Mold. și hăzos, -oásă (rev. I. Cr. 14, 44).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink