HĂUÍ, pers. 3 hăuiește, vb. IV. Intranz. V. aui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A HĂUÍ pers. 3 hăuie intranz. reg. A răsuna prelung și monoton; a vui. Toată pădurea hăuie. [Sil. hă-u-i] /Onomat.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HĂUÍ, pers. 3 hắuie, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung; a hui. – Onomatopee.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HĂUÍ vb. v. răsuna.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hăuí v. aui
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

auí (sil. a-u-) / hăui (sil. hă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. auiésc / hăuiésc, imperf. 3 sg. auiá / hăuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. auiáscă / hăuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

háuĭ și hăuĭésc, a hăui v. intr. (rudă cu huĭesc). Răsun prelung, vorbind de aer și de caverne marĭ: hăuĭa valea de mugetu leuluĭ. – Și auĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

hăuĭésc, ĭ. hauĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink