HĂU¹, hăuri, s. n. Prăpastie adâncă; abis, genune, adânc (II). ◊ Expr. (Pop.) Cât (e) hăul = niciodată; cu nici un preț. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HĂU², hăuri, s. n. (Rar) Hăuit. – Din hăui (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HĂU¹ ~ri n. Prăpastie fără fund; genune; abis. ◊ Cât (e) ~l niciodată. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HĂU² ~ri n. Zgomot produs de un obiect care hăuie. /v. a hăui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HĂU s. v. abis, adânc, prăpastie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hău, hăuri, s.n. (pop.) 1. abis, genune, prăpastie. 2. greutate, sarcină.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hău (prăpastie, hăuit) s. n., art. hăul; pl. hăuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hăŭ n., pl. urĭ (cp. cu ung. hó, zăpadă, și loc. cît e hău și dudău saŭ pîrău). Haos, abis (exemple numaĭ la scriitoriĭ din sec. XIX încoace). Fig. Greutate, sarcină: hău și greu caseĭ. Cît e hău saŭ cît hău și dudău (saŭ pîrău), cît e lumea și pămîntu, nicĭodată.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink