opțiuni
2 intrări
3 definiții

Explicative DEX

hătmăni vi [At: N. COSTIN, ap. TDRG / Pzi: ~nesc / E: hatman] (Înv) 1-4 A fi hatman (1, 3, 5, 8). 5 A stăpâni.

A HĂTMĂNI ~esc intranz. A fi hatman; a deține funcția de hatman. /Din hatman

Arhaisme și regionalisme

HĂTMĂNI vb. (Mold.) A guverna. [Isus Navi] au hătmănit izraileanilor. DOSOFTEI, VS; cf. N. COSTIN. Etimologie: hatman + suf. -i. Vezi și hatman, hătmănie. Cf. c. h i v e r n i, c h i v e r n i s i (1), ispravnici, s c h i v e r n i s i (1).

Intrare: hătmănire
hătmănire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hătmănire
  • hătmănirea
plural
  • hătmăniri
  • hătmănirile
genitiv-dativ singular
  • hătmăniri
  • hătmănirii
plural
  • hătmăniri
  • hătmănirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: hătmăni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hătmăni
  • hătmănire
  • hătmănit
  • hătmănitu‑
  • hătmănind
  • hătmănindu‑
 singular plural
  • hătmănește
  • hătmăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hătmănesc
 (să)
  • hătmănesc
  • hătmăneam
  • hătmănii
  • hătmănisem
a II-a (tu)
  • hătmănești
 (să)
  • hătmănești
  • hătmăneai
  • hătmăniși
  • hătmăniseși
a III-a (el, ea)
  • hătmănește
 (să)
  • hătmănească
  • hătmănea
  • hătmăni
  • hătmănise
plural I (noi)
  • hătmănim
 (să)
  • hătmănim
  • hătmăneam
  • hătmănirăm
  • hătmăniserăm
  • hătmănisem
a II-a (voi)
  • hătmăniți
 (să)
  • hătmăniți
  • hătmăneați
  • hătmănirăți
  • hătmăniserăți
  • hătmăniseți
a III-a (ei, ele)
  • hătmănesc
 (să)
  • hătmănească
  • hătmăneau
  • hătmăniră
  • hătmăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)