opțiuni
  • info
2 intrări
10 definiții

Explicative DEX

hătire sf [At: MDA ms / Pzi: ~ri / E: hăti] (Reg) 1 Baricadare. 2 Îngrămădire a ceva de-a lungul unui drum, spre a-l bloca Si: hătit1 (2). 3 (Pex) Aruncare. 4 Zăgăzuire a cursului unei ape Si: hătit1 (4). 5 (Fig) Trântire a unui lucru acolo unde nu îi este locul Si: hătit1 (5). 6 (Fig) Punere a a ceva într-o cantitate mai mare decât cea necesară Si: hătit1 (6).

HĂTI, hătesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zăgăzui, a baricada, a opri cursul unei ape, trecerea pe un drum etc. – Din ucr. hatyty.

HĂTI, hătesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zăgăzui, a baricada, a opri cursul unei ape, trecerea pe un drum etc. – Din ucr. hatyty.

hăti1 vt [At: ȘEZ. VII, 181 / Pzi: ~tesc / E: ns cf vsl хытити] (Reg) 1 A trage. 2 A scoate.

hăti2 vt [At: SBIERA, P. 278/22 / Pzi: ~tesc / E: ucr хатити] (Reg) 1 A baricada. 2 A îngrămădi ceva de-a lungul unui drum, spre a-l bloca. 3 (Pex) A arunca. 4 A zăgăzui cursul unei ape. 5 (Fig) A trânti ceva unde nu-i este locul. 6 (Fig) A pune mai mult decât trebuie.

Ortografice DOOM

hăti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hătesc, 3 sg. hătește, imperf. 1 hăteam; conj. prez. 1 sg. să hătesc, 3 să hătească

hăti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hătesc, imperf. 3 sg. hătea; conj. prez. 3 să hătească

hăti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hătesc, imperf. 3 sg. hătea; conj. prez. 3 sg. și pl. hătească

Sinonime

HĂTI vb. v. arunca, azvârli, bara, stăvili, zăgăzui.

hăti vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. BARA. STĂVILI. ZĂGĂZUI.

Arhaisme și regionalisme

hăti, hătesc, vb. IV (reg., înv.) a trage, a scoate.

Intrare: hătire
hătire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hătire
  • hătirea
plural
  • hătiri
  • hătirile
genitiv-dativ singular
  • hătiri
  • hătirii
plural
  • hătiri
  • hătirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: hăti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hăti
  • hătire
  • hătit
  • hătitu‑
  • hătind
  • hătindu‑
 singular plural
  • hătește
  • hătiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hătesc
 (să)
  • hătesc
  • hăteam
  • hătii
  • hătisem
a II-a (tu)
  • hătești
 (să)
  • hătești
  • hăteai
  • hătiși
  • hătiseși
a III-a (el, ea)
  • hătește
 (să)
  • hătească
  • hătea
  • hăti
  • hătise
plural I (noi)
  • hătim
 (să)
  • hătim
  • hăteam
  • hătirăm
  • hătiserăm
  • hătisem
a II-a (voi)
  • hătiți
 (să)
  • hătiți
  • hăteați
  • hătirăți
  • hătiserăți
  • hătiseți
a III-a (ei, ele)
  • hătesc
 (să)
  • hătească
  • hăteau
  • hătiră
  • hătiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hăti, hătescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.