HĂRNICÍ, hărnicesc, vb. IV. 1. Refl. A se arăta harnic, a se face, a deveni harnic, sârguincios. 2. Tranz. A stimula, a îndemna la lucru. 3. Intranz. A lucra cu zel, a munci cu hărnicie. – Din harnic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE HĂRNICÍ mă ~ésc intranz. A deveni harnic; a începe a lucra cu mai multă sârguință. /Din harnic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A se hărnici ≠ a se lenevi
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hărnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hărnicésc, imperf. 3 sg. hărniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. hărniceáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink