HĂMUÍ, hămuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A istovi un animal punându-l să tragă prea mult la ham². – Ham² + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

hămuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hămuiésc, imperf. 3 sg. hămuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hămuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

hămuit, -ă, hămuiți, -te adj. 1. (intl.) arestat, închis. 2. căsătorit.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hămui, hămuiesc I v. t. (intl.) a aresta; a închide. 2. II v. r. a se căsători.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink