HĂMĂÍT, hămăituri, s. n. Lătrat, hămăială, hămăitură. – V. hămăi.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HĂMĂÍT ~uri n. 1) v. A HĂMĂI. 2) Strigăt caracteristic speciei, scos mai ales de câini; lătrat. /v. a hămăi
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HĂMĂÍT s. v. lătrat.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hămăít s. n., pl. hămăíturi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HĂMĂÍ, pers. 3 hắmăie (hămăiește), vb. IV. Intranz. (Despre câini) A lătra. [Var.: hâmâí vb. IV] – Ham1 + suf. -ăi.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A HĂMĂÍ pers. 3 hămăie intranz. 1) (despre câini) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei; a face „ham-ham”; a lătra. 2) fig. fam. peior. (despre oameni) A vorbi mult (pe un ton de ceartă); a lătra. /ham + suf. ~ăi
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HĂMĂÍ vb. v. lătra.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hămăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. hămăie, imperf. 3 sg. hămăiá
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hắmăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. ham-ham; rus. gámkatĭ). Fam. Latru, maĭ ales fără motiv apropiat, cum fac cîniĭ [!] la lună.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink