opțiuni
  • info
2 intrări
20 de definiții

Explicative DEX

HĂIRE, hăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a hăi2 și rezultatul ei; strigăt de îndemn pentru vite; hăit1. – V. hăi2.

HĂIRE, hăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a hăi2 și rezultatul ei; strigăt de îndemn pentru vite; hăit1. – V. hăi2.

hăire sf [At: MACEDONSKI, O. III, 19 / Pl: ~ri / E: hăi2] 1 Îndemnare a vitelor Si: hăit1 (1). 2 Gonire a câinilor la vânătoare Si: hăit1 (2).

HĂIRE, hăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a hăi și rezultatul ei; strigăt de îndemn pentru vite; hăit1. Alți surugii, tot atît de copilandri... spărgeau întunericul cu hăirile lor. MACEDONSKI, O. III 19.

HĂI2, hăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndemna boii sau vacile la mers. ♦ A striga pentru a stârni vânatul. – Din hăi1.

hai2 v vz hăi2

hăi2 [At: SANDU-ALDEA, A. M. 135 / V: hai2 / Pzi: ~esc / E: fo] 1 vi A îndemna vitele. 2 vt A goni fiarele la vânătoare.

hâhâi2 v vz hăi

HĂI3, HÎi (-ăesc, -îesc) I. vb. tr. Mold. Bucov. Trans. A surpa, a doborî. II. vb. refl. 1 A se surpa 2 A se lăsa într’o parte 3 A se vătăma (fr.-cdr.).

HĂI2 (-ăesc vb. intr.) 1 A striga hăi la vite (spre a le îndemna să tragă, să stea liniștite, etc.): văcarul sta rezemat în bîtă... hăind cînd și cînd Ia vre-o vită (s.-ALD.) 2 🔫 A striga, a chiui, spre a stîrni vînatul din culcuș: gonașii trebuiau să înceapă a ~ de la poala pădurii (sad.).

HĂIT1 I. adj. p. HĂI1. II. sbst. 1 Faptul de a hăi: depărtarea le slăbea glasurile, dar puteai înțelege bine ~ul lor (s.-ald.) 2 Strigătul celor ce umblă la urat cu plugușorul.

HĂIT2 adj. p. HĂI2: crăcana unei furci butucoase și hăite într’o rînă (vlah.).

HĂI2, hăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndemna boii sau vacile la mers. ♦ A striga spre a stârni vânatul. – Din hăi1.

HĂI2, hăiesc, vb. IV. Intranz. A îndemna boii sau vacile la mers (strigîndu-le «hăi!»). Văcarul sta rezemat în bîtă mai la o parte, hăind cînd și cînd la vreo vită ce se prea-ndepărta. SANDU-ALDEA, U. P. 91.

A HĂI ~iesc 1. intranz. pop. 1) A mâna boii sau vacile, strigând „hăi”. 2) A stârni vânatul din culcuș, strigând „hăi”. 3) A umbla din casă în casă de Anul Nou cu plugușorul; a ura. 2. tranz. A felicita în seara de Anul Nou prin recitarea plugușorului. /Din hăi

Ortografice DOOM

hăire (reg.) s. f., g.-d. art. hăirii; pl. hăiri

hăire (reg.) s. f., g.-d. art. hăirii; pl. hăiri

hăire s. f. (sil. hă-i-), g.-d. art. hăirii; pl. hăiri

hăi1 (a ~) (a striga) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăiesc, 3 sg. hăiește, imperf. 1 hăiam; conj. prez. 1 sg. să hăiesc, 3 să hăiască

hăi2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăiesc, imperf. 3 sg. hăia; conj. prez. 3 să hăiască

hăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăiesc, imperf. 3 sg. hăia; conj. prez. 3 sg. și pl. hăiască

Intrare: hăire
  • silabație: hă-i- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hăire
  • hăirea
plural
  • hăiri
  • hăirile
genitiv-dativ singular
  • hăiri
  • hăirii
plural
  • hăiri
  • hăirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: hăi (vb.)
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hăi
  • hăire
  • hăit
  • hăitu‑
  • hăind
  • hăindu‑
 singular plural
  • hăiește
  • hăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hăiesc
 (să)
  • hăiesc
  • hăiam
  • hăii
  • hăisem
a II-a (tu)
  • hăiești
 (să)
  • hăiești
  • hăiai
  • hăiși
  • hăiseși
a III-a (el, ea)
  • hăiește
 (să)
  • hăiască
  • hăia
  • hăi
  • hăise
plural I (noi)
  • hăim
 (să)
  • hăim
  • hăiam
  • hăirăm
  • hăiserăm
  • hăisem
a II-a (voi)
  • hăiți
 (să)
  • hăiți
  • hăiați
  • hăirăți
  • hăiserăți
  • hăiseți
a III-a (ei, ele)
  • hăiesc
 (să)
  • hăiască
  • hăiau
  • hăiră
  • hăiseră
hai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hăire, hăirisubstantiv feminin

  • 1. rar Acțiunea de a hăi (1.) și rezultatul ei; strigăt de îndemn pentru vite; hăit (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hăit
    • format_quote Alți surugii, tot atît de copilandri... spărgeau întunericul cu hăirile lor. MACEDONSKI, O. III 19. DLRLC
etimologie:

hăi, hăiescverb

  • 1. regional A îndemna boii sau vacile la mers. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Văcarul sta rezemat în bîtă mai la o parte, hăind cînd și cînd la vreo vită ce se prea-ndepărta. SANDU-ALDEA, U. P. 91. DLRLC
    • 1.1. A striga pentru a stârni vânatul. DEX '09
  • 2. A umbla din casă în casă de Anul Nou cu plugușorul. NODEX
    sinonime: ura
  • 3. tranzitiv A felicita în seara de Anul Nou prin recitarea plugușorului. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.