HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HÂZÍ vb. v. deforma, desfigura, poci, schimonosi, sluți, strâmba, urâți.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hâzí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. hâzeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HÂD, HÂDĂ, hâzi, hâde, adj. Foarte urât, slut. – Cf. ucr. hyd.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HÂD hâdă (hâzi, hâde) Care provoacă repulsie prin caracterul său; foarte urât; hidos; dezgustător; scârbos. Om ~. /cf. ucr. hyd
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HÂD adj. v. urât.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hîd (hấdă), adj. – Urît, diform, pocit. Sl. chudŭ „josnic” (Cihac, II, 138; Conev 97; cf. DAR), cf. sb., cr., slov. hud „rău”, rus. chudoi „rău”, chudo „rău”, pol. hydny „urît”. – Der. hîzenie, s. f. (sluțenie); hîdos, adj. (rar, oribil), formație artificială, în care se combină hîd cu hidos, adj., din fr. hideux. Rut. chyd „obiect respingător” ar putea proveni din rom. (Candrea, Elemente, 408).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hâd adj. m., pl. hâzi; f. sg. hâdă, pl. hâde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hîd, -ă adj. (rus. hud și hudóĭ, slab, uzat, d. vsl. hudŭ, mic păcătos, ordinar). Mold. Trans. Ban. Grozav de urît: om hîd. V. hidos.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink