HÂRTIÚȚĂ, hârtiuțe, s. f. Diminutiv al lui hârtie (2); hârtioară. [Pr.: -ti-u-] – Hârtie + suf. -uță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HÂRTIÚȚĂ s. hârtioară.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hârtiúță s. f. (sil. -ti-u-), g.-d. art. hârtiúței; pl. hârtiúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hîrtioáră și -úță (oa dift.) f., pl. e. Hîrtie mică, foiță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink