HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE HÂRJONÍ mă ~ésc intranz. (mai ales despre copii) A se încăiera (unul cu altul) în glumă sărind și țipând. /cf. ung. horsolodni
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HÂRJONÍ vb. a se zbengui. (Niște copii care se ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hârjoní, hârjonésc, vb. IV (reg.) 1. a nu-i da pace cuiva, a necăji, a tachina, a bâzâi (pe cineva). 2. (refl.) a se juca, a se zbengui, a se drăgosti. 3. a se lua la harță.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hârjoní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârjonésc, imperf. 3 sg. hârjoneá; conj. prez. 3 sg. și pl. hârjoneáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hîrjonésc (mă) v. refl. (d. hîrjoană. Cp. și cu ung. horsolódni, harsolódni, harsokodni, a se certa. horzsolni, a freca, a hîrjîi. V. și hîrșîĭ). Est. Mă încaĭer, mă lupt (maĭ ales în glumă): copiiĭ se hîrjonesc. – În vest hîrjolesc (CL. 1910, jubilar, 205; 1910, 317 și 1912, 1202). V. vînzolesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink