HÂRȚOÁGĂ, hârțoage, s. f. (Depr.) Hârtie scrisă, document, act (vechi sau fără valoare). [Var.: hârțog s. n.] – Din hârtie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HÂRȚOÁGĂ ~ge f. peior. Hârtie scrisă (document, act etc.), lipsită de valoare. Un teanc de ~ge. [G.-D. hârțoagei] /hârtie + suf. ~oagă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HÂRȚOÁGĂ s. terfelog.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hârțoágă s. f., g.-d. art. hârțoágei; pl. hârțoáge
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hîrțoágă (oa dift.) f., pl. e (din hrisoave, *hîrsoave. *hîrsoage, apoĭ hîrțoage, după hodoroagă, mîrțoagă). Mold. Fam. Pl. Hîrtiĭ multe și vechĭ (acte, documente ș. a.): moșneagu scoase niște hîrțoage ca să arăte [!] că el e stăpînu viiĭ. – În Munt. cu înț. de „mîrțoagă”. V. taftalog.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink