hârștioagă sf [At: I. CR. III, 156 / V: arș~, hâjdoacă, hâș~ / Pl: ~age / E: nct] 1 Oaie bătrână, fără dinți, care nu mai fată, îngrășată pentru tăiat. 2 (Pex) Vită de nimic. 3 Piele după ce s-a jupuit. 4 (Îe) A da ~ga popii A muri.

arștioagă sf vz hârștioagă corectat(ă)

hâjdoacă sf vz hârștioagă

hâștioagă sf vz hârștioagă

❍ HÎRȘTIOAGĂ (pl. -ge) sf. 1 🐒 Vită bătrînă: zise (vacii) cu glas amenințătoriu: „da nu mă înstrîmba, ~ !” (SB.) ¶ 2 🐑 Oaie bătrînă care numai are dinți, băbană.

❍ HÎȘTIOAGĂ = HÎRȘTIOAGĂ.

HÂRȘTIOAGĂ s. v. babană.

hîrștioagă s. v. BABANĂ.