găurar sn [At: PAMFILE, I. C. 45 / Pl: ~e / E: gaură + -ar] (Reg) 1 Sulă cu care se fac găurile la opinci. 2 (Trs) Lopățică cu găuri, care intră în amnarul războiului de țesut Si: țindeică. 3 Vas de lut cu fundul găurit Si: răvar.

GĂURAR (pl. -are) sn. 1 ⛓ Lopățică, scîndurica cu mai multe găuri de la sulul dinainte al războiului (👉 🖼 106, C) ¶ 2 Trans. 🔧 Otricală, unealtă de fier cu care se fac găuri la opinci (VIC.).

GĂURAR s. v. strecurătoare.

găurar s. v. STRECURĂTOARE.