gârbi¹ vi [At: DOSOFTEI, V. S. II, 60/2 / V: (reg) ~rghi / Pzi: ~besc / E: nct] (Mol; înv) 1 A năvăli prin surprindere asupra cuiva. 2 (Înv; îe) A ~ pregiur (de) cineva A se ține scai, a mișuna în jurul cuiva. 3 (Reg; îf ~rghi) A se împotrivi.

gârbi² vi [At: GOROVEI, C. 225 / Pzi: ~besc / E: nct] (Trs; Mar; Buc; d. oameni; în batjocură) 1 A vorbi mult, fără rost și cu vocea ridicată Vz trăncăni, lătra, melița. 2 A se ciorovăi.

gârghi vi vz gârbi¹

❍ GÎRBI (-besc) vb. intr. Bucov. Maram. Trans. A lătra: În pădure naște, În pădure crește, Vine-acasă și gîrbeste (VIC.), ghicitoare despre „meliță”.

1) gîrbésc v. intr. (slav). Bucov. Maram. Trans. nord. Latru. Iron. Flecăresc.

2) gîrbésc v. intr. (cp. cu sîrb. grbiti se, a se lăsa în jos, a se gîrbovi). Vechĭ. Năpădesc.

gârbi, gârbesc, vb. IV (înv.) 1. a flecări. 2. a năpădi.