gândăci [At: PAMFILE, J. II, ap. DA / Pzi: ~cesc / E: gândac] 1 vi A lucra cu migală, încet și tacticos Vz băcini, mocăi. 2 vr (D. bebeluși) A se juca cu mânuțele și piciorușele în timp ce gângurește.

GÎNDĂCI (-ăcesc) vb. refl. A se juca, prinzîndu-și mînușițele sau piciorușele și ducîndu-le la gură (vorb. de copilașii de țîță) [gîndac].

gîndăcésc v. intr. (d. gîndac). Rar. Lucrez încet lucrurĭ micĭ (neputînd face lucrurĭ marĭ). V. refl. Mă joc singur cu mînile și gunguresc (vorbind de pruncĭ).

gândăci vb. IV (înv.) a lucra încet și tacticos; a (se) mocăi.