GUZGÁN, guzgani, s. m. Șobolan. – Cf. guz.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GUZGÁN ~i m. Mamifer rozător asemănător cu șoarecele, dar de talie mai mare, care trăiește în preajma locuințelor, aducând daune mari omului; șobolan. /Din reg. guz + suf. ~an
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GUZGÁN s. (ZOOL.) 1. v. șobolan. 2. (Rattus norvegicus) șobolan, (reg.) cloțan, mițorgan, potcan, șoacăț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

guzgán, guzgáni, s.m. (reg.) 1. șobolan, chițcan. 2. (fig.) om zgârcit.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

guzgán s. m., pl. guzgáni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GUZGAN-DE-MÚNTE s. v. belhiță, chițcan.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

guzán (nord) și guzgán (sud și vest) m. (d. guz cu sufixu -an și -gan, ca în puĭgan). Chițcan, șobolan, ghĭorlan, șoarice [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink