GUVERNOR, guvernori, s. m. (Rar) Persoană însărcinată în trecut cu educația unui tânăr nobil sau a unui fiu de suveran. – Din fr. gouverneur.

guvernor sm [At: NEGRUZZI, S. II 151 / Pl: ~i / E: fr gouverneur] (Frm; iuz) Persoană însărcinată cu educația unui tânăr nobil sau a unui prinț.

* GUVERNOR sm. 1 Preceptorul, conducătorul educației unui prinț tînăr, unui băiat nobil ¶ 2 ⏲ GUVERNATOR: l-am trimis cu o epistolă la ~ul pe care venem să-l înlocuiesc (I.-GH.) [fr.].

GUVERNOR, guvernori, s. m. Persoană însărcinată în trecut cu educația unui tânăr nobil sau a unui fiu de suveran. – Din fr. gouverneur.

GUVERNOR, guvernori, s. m. (Ieșit din uz) Persoană însărcinată cu educația unui tînăr nobil sau a unui fiu de domnitor. Elisabeta, cunoscînd meritul prințului Cantemir, îl numi sfetnic de taină și avea gînd a-l alege guvernor micului țarevici. NEGRUZZI, S. II 151.

GUVERNOR s.m. (Rar) Persoană însărcinată în trecut cu educarea și cu supravegherea unui tînăr nobil sau a unui fiu de domnitor. [< fr. gouverneur].

GUVERNOR s. m. persoană însărcinată în trecut cu educația unui tânăr (nobil). (< fr. gouverneur)

GUVERNOR ~i m. înv. 1) Persoană care îngrijește și educă copiii într-o familie de nobili sau de suverani. 2) v. GUVERNATOR. /<fr. gouverneur, germ. Gouverneur

guvernor m. cel ce dirijează în familie educațiunea unui băiat.

*guvernór m. (fr. gouverneur, care e forma fr. îld. rom. guvernator). Pedagog, educator (al unuĭ băĭat de om bogat).

guvernor (rar) s. m., pl. guvernori

guvernor (rar) s. m., pl. guvernori

guvernor s. m., pl. guvernori