dexonline

3 intrări

9 definiții

Explicative DEX

gustărit sn [At: PANN, P. V. II 7/30 / Pl: ~uri / E: gustări] (Reg) Gustare (1).

gustăra v vz gustări

gustări vti [At: PAMFILE, J. II 394 / V: ~ra / Pzi: ~resc / E: gusta + -ări] (Reg) 1-2 A lua rapid o gustare mică. 3-4 A mânca sau a bea puțin pentru a simți gustul.

GUSTĂRI (-ăresc) vb. tr. A gusta, a mînca sau a bea cîte puțin din ceva, spre a-i încerca gustul: gustărea rachiul oamenilor (D.-ZAMF.); Amîndoi că vom cinsti, Vinișor vom ~ (IK.-BRS.); la cules, gustăriți strugurii pe nemîncate (JIP.).

gustărì v. a gusta puțin câte puțin.

gustărésc v. tr. (d. gustare). Mănînc puțin din toate: n’a mîncat, ci numaĭ a gustărit.

Ortografice DOOM

gustări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gustăresc, 3 sg. gustărește; conj. prez. 3 sg. și pl. gustărească

Sinonime

GUSTĂRI vb. v. gusta.

gustări vb. v. GUSTA.

Intrare: gustărit

gustărit

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

Intrare: gustări

gustări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) gustări	gustărire	gustărit gustăritu‑	gustărind gustărindu‑	singular	plural
		(a) gustări	gustărire	gustărit gustăritu‑	gustărind gustărindu‑	gustărește	gustăriți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	gustăresc	(să) gustăresc	gustăream	gustării	gustărisem
	a II-a (tu)	gustărești	(să) gustărești	gustăreai	gustăriși	gustăriseși
	a III-a (el, ea)	gustărește	(să) gustărească	gustărea	gustări	gustărise
plural	I (noi)	gustărim	(să) gustărim	gustăream	gustărirăm	gustăriserăm gustărisem
	a II-a (voi)	gustăriți	(să) gustăriți	gustăreați	gustărirăți	gustăriserăți gustăriseți
	a III-a (ei, ele)	gustăresc	(să) gustărească	gustăreau	gustăriră	gustăriseră

gustăra

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

Intrare: gustărire

gustărire

infinitiv lung (IL107)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	gustărire	gustărirea
nominativ-acuzativ	plural	gustăriri	gustăririle
genitiv-dativ	singular	gustăriri	gustăririi
genitiv-dativ	plural	gustăriri	gustăririlor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

gustărit

participiu (PT2)		masculin		feminin
participiu (PT2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	gustărit	gustăritul gustăritu‑	gustărită	gustărita
nominativ-acuzativ	plural	gustăriți	gustăriții	gustărite	gustăritele
genitiv-dativ	singular	gustărit	gustăritului	gustărite	gustăritei
genitiv-dativ	plural	gustăriți	gustăriților	gustărite	gustăritelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)