ghiest^[1] sn vz ghest corectat(ă)

ghest sn [At: CONV. LIT. XLV, 367 / V: ghiest / Pl: ~uri / E: nct] Ghes.

ghes și ghĭes n., pl. urĭ (cp. cu înghesuĭesc). Fam. A da ghĭes cuĭva, a-l îmboldi, a-l îndemna, a-l împinge. – În Munt. vest și ghĭest (CL. 1911, 367), în Cov. și ghĭoz.

ghĭés, ghĭést, V. ghĭoz.