GÚRMĂ, gurme, s. f. Boală infecțioasă a mânjilor și a cailor tineri, manifestată prin febră, catar nazal și abcese ale unor ganglioni. – Din fr. gourme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GÚRMĂ s.f. (Vet.) Boală infecțioasă a mânjilor, manifestată prin scurgere nazală și abcese ale ganglionilor limfatici. [< fr. gourme].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GÚRMĂ s. f. boală infecțioasă a mânjilor prin scurgerea nazală și abcese ale ganglionilor limfatici. (< fr. gourme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GÚRMĂ s. (MED. VET.) (pop.) buba mânzului.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gúrmă s. f., g.-d. art. gúrmei; pl. gúrme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink