GURÍȚĂ, gurițe, s. f. Diminutiv al lui gură. ♦ Sărut. – Gură + suf. -iță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GURÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la gură) Gest constând în atingerea cu buzele în semn de afecțiune; sărut. /gură + suf. ~iță
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GURÍȚĂ s. v. piscoaie, vrană.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

guríță s. f., g.-d. art. guríței; pl. guríțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

guríță f., pl. e. Fam. Gură mică. Sărutare, bot (ca lat. ósculum, sărutare, d. os, gură).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

guriță s. f. sg. (dim. apelativ) tip simpatic; șmecher.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink