GURGUIÁ, gurguiez, vb. I. Refl. (Înv.) A se îngâmfa, a se fuduli. – Din gurgui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

gurguiá vb., ind. prez. 1 gurguiéz; conj. prez. 3 sg. și pl. gurguiéze; ger. gurguínd
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

2) gurgúĭ, a -á v. tr. (d. gurguĭ). Țuguĭez, fac ca un gurguĭ. V. refl. Mă țuguĭez: buboĭu s´a gurguĭat. Fig. Iron. Mă cocoț. Mă gurguț, mă fudulesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink