gurguiátă s.f. (reg.) un fel de strugure.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

GURGUIÁT, -Ă, gurguiați, -te, adj. Care are forma unui gurgui, țuguiat ca un gurgui. [Pr.: -gu-iat] – V. gurguia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

gurguiát adj. m., pl. gurguiáți; f. sg. gurguiátă, pl. gurguiáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gurguĭát, -ă adj. (d. gurguĭ). Țuguĭat, ascuțit: munte gurguĭat, mere gurguĭate.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink