GÚMĂ, gume, s. f. 1. Substanță vâscoasă, secretată de unele plante sau obținută pe cale sintetică, având proprietatea de a se întări în contact cu aerul, folosită în industrie. ◊ Gumă arabică. 2. (Pop.) Șiret elastic sau fâșie elastică fabricate din gumă (1); elastic. 3. Mic obiect de cauciuc folosit la ștergerea urmelor de creion sau de cerneală de pe hârtie; radieră. 4. (În sintagma) Gumă de mestecat = pastă de mestecat, aromatizată, obținută din gumă (1). – După fr. gomme, it. gomma. Cf. lat. gummi, germ. Gummi.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GÚMĂ ~e f. 1) Substanță rășinoasă secretată de unele plante sau obținută pe cale sintetică, având proprietatea de a se întări în contact cu aerul, și folosită în industrie. ◊ ~ arabică substanță vâscoasă și lipicioasă secretată de unele plante (în special de un salcâm exotic) și folosită pentru lipit; clei. 2) Material foarte elastic și rezistent obținut din latexul unor plante sau fabricat pe cale sintetică, având diverse întrebuințări (la confecționarea anvelopelor, a benzilor elastice etc.); cauciuc. 3) Fâșie sau șiret elastic confecționat dintr-un asemenea material. Ciorapi cu ~. 4) Obiect mic, de diferite forme și culori, confecționat din cauciuc și folosit pentru ștergerea celor scrise (cu creionul sau cu cerneală) pe hârtie; radieră. [G.-D. gumei] /<lat. gummi, fr. gomme
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GÚMĂ s.f. 1. Cauciuc. ♦ Bucățică de cauciuc pentru șters urmele de creion sau de cerneală lăsate pe hârtie; radieră. 2. Gumă arabică = lichid cleios secretat de unele specii de salcâm exotic sau obținut pe cale sintetică, întrebuințat la lipit, în apretura textilă etc. [< lat. gummis, cf. germ. Gummi, fr. gomme].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comentariu: Guma arabică mai este folosită ca liant în: 1. pictura cu acuarele; 2. industria alimentară și cea medicamentoasă la fabricarea drajeurilor (în industria alimentară admisă în UE cu nr. E 414); 3. fabricarea unor produse din hârtie (de ex. timbrele poștale, etichetele sau plicurile, care prin umezire pot fi lipite sau în industria tutunului folosită ca liant pentru foițele de țigară). [După, Wikipedia – die freie Enzyklopädie]. -
LauraGellner
GÚMĂ s. f. 1. substanță vâscoasă secretată de unele plante sau obținută sintetic, care se întărește în contact cu aerul. 2. bucățică de cauciuc pentru șters urmele de creion sau de cerneală lăsate pe hârtie; radieră. ♦ ~ de mestecat = bomboană din gumă (1), cu o glazură dulce, care se mestecă în gură. (după fr. gomme, it. gomma, lat. gummi)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GÚMĂ s. 1. radieră, (fam.) rașpă. (Șterge cu ~ un cuvânt scris.) 2. gumă de mestecat = (englezism) chewing-gum.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GÚMĂ s. v. elastic, gumilastic.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gúmă (gúme), s. f. – 1. Substanță vîscoasă folosită în industrie. – 2. Radieră. – Var. gomă. Lat. (germ.) gummi (sec. XIX). – Var., din fr. gomme, este înv. cu uzul său general, și se păstrează cu sensul de „afectare, pedanterie”, de asemenea propriu fr. – Der. gomos, s. m., din fr. gommeux; guma, vb., din fr. gommer; gumos, adj., din fr.; gumilastic, s. n. (cauciuc), din ngr. γόμμαλάστιχα.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gúmă s. f., g.-d. art. gúmei; pl. gúme
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*gúmă f., pl. e (lat. gummi, vgr. kómmi, un cuv. egiptenesc; it. gomma, fr. gomme, sp. goma). Cleĭ care se scurge din uniĭ arborĭ. Bucățică de caucĭuc de șters ceĭa ce e scris cu creĭonu. Bomboană elastică. Gumă arabică, cleĭ care se scurge dintr´un salcîm, recoltată întîĭa oară în Arabia. Gumă elastică, caucĭuc.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GUMÁ, gumez, vb. I. Tranz. A aplica un strat de gumă (1) sau de cauciuc pe suprafața unui obiect. ♦ A aplica un strat de clei, lipici etc. pe dosul unei etichete, unei mărci poștale etc., în vederea lipirii acestora pe ceva. – Din gumă.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A GUMÁ ~éz tranz. 1) (obiecte) A acoperi cu un strat subțire de gumă. 2) (etichete, mărci poștale, timbre etc.) A trata cu clei în vederea lipirii. /Din gumă
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GUMÁ vb. I. tr. 1. A întinde un strat de cauciuc pe un obiect. 2. A aplica un strat de clei pe spatele unei etichete, al unei mărci poștale etc. [Cf. fr. gommer].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GUMÁ vb. tr. 1. a aplica un strat de gumă sau de cauciuc pe suprafața unui obiect. 2. a aplica un strat de clei, de lipici, pe dosul unei etichete, mărci poștale etc. (după fr. gommer)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gumá vb., ind. prez. 1 sg. guméz, 3 sg. și pl. gumeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*guméz v. tr. (d. gumă, ca fr. gommer, d. gomme). Amestec saŭ ung cu gumă: apă gumată, hîrtie gumată (ca a timbrelor).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gumă, gume s. f. (șc.) fițuică.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gumă de șters SIDA expr. prezervativ.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink