gúlă (-le), s. f. – (Trans.) Turmă, cireadă. Mag. gul(y)a (DAR).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

1) gúlă, V. ghĭul.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

2) gúlă, V. gulie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

1) ghĭul și gul n., pl. urĭ (turc. küll, totalitate). Vechĭ. Mulțime, cîrd: ghĭulurĭ de Tătarĭ. Azĭ (ghĭul). Munt. Olt. Scul: ghĭulurĭ de bumbac. – În Ban. gulă, pl. e, cîrd, cireadă: gule de boĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

gulíe f. (bg. guliĭa, alb. gúlia, ngr- guli, nap). Vest. Nap, alabaș. Est. Nap porcesc. – În nord gulă, pl. e (rut. gúlĕa, pol. gula. Cp. și cu ung. gónye). V. nap.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink