2 intrări
16 definiții

Explicative DEX

GUGUMĂNIE s. f. v. gogomănie.

GUGUMĂNIE s. f. v. gogomănie.

gugumănie sf vz gogomănie

GUGUMĂNIE s. f. V. gogomănie.

GOGOMĂNIE, gogomănii, s. f. (Fam. și depr.) Prostie, neghiobie (comisă de cineva). [Var.: gugumănie s. f.] – Gogoman + suf. -ie.

GOGOMĂNIE, gogomănii, s. f. (Fam. și depr.) Prostie, neghiobie (comisă de cineva). [Var.: gugumănie s. f.] – Gogoman + suf. -ie.

gogomănie sf [At: NEGRUZZI, S. I, 300 / V: gugum~ / Pl: ~ii / E: gogoman + -ie] (Fam; dep) Prostie comisă sau rostită de cineva.

GOGOMĂNIE, GUGUMĂNIE sf. Prostie, faptă sau vorbă de gogoman: Dumnezeu te-a adus ca să ne scapi de gogomănia ce era să facem (NEGR.); te îngrețoșezi... de tîmpenia și de gugumănia cărturarilor și a procopsiților păgînătății (ISP.).

GOGOMĂNIE, gogomănii, s. f. Faptă sau vorbă de gogoman; prostie, neghiobie, nerozie. Am scăpat vro gogomănie... Ia s-o dreg. ALECSANDRI, T. I 48. Ar trebui să fie cineva tare prost ca să creadă asemene gogomănii. NEGRUZZI, S. I 234. – Variantă: (Munt.) gugumănie (ISPIRESCU, U. 121) s. f.

GOGOMĂNIE ~i f. fam. depr. Faptă sau vorbă de gogoman; prostie. /gogoman + suf. ~ie

gogomănie f. prostie mare.

gogomăníe f. (d. gogoman). Mare prostie. – În Munt. gugu-.

gugumán, -ăníe, V. gogom-.

Ortografice DOOM

gogomănie (fam.) s. f., art. gogomănia, g.-d. art. gogomăniei; pl. gogomănii, art. gogomăniile (desp. -ni-i-)

gogomănie (fam.) s. f., art. gogomănia, g.-d. art. gogomăniei; pl. gogomănii, art. gogomăniile

gogomănie s. f., art. gogomănia, g.-d. art. gogomăniei; pl. gogomănii, art. gogomăniile

Sinonime

GOGOMĂNIE s. v. prostie.

GOGOMĂNIE s. nătîngie, neghiobie, nerozie, nesocotință, prostie, stupiditate, (rar) netoție, (înv. și reg.) nătărăie. (A dovedit o mare ~.)

Intrare: gugumănie
gugumănie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: gogomănie
gogomănie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gogomănie
  • gogomănia
plural
  • gogomănii
  • gogomăniile
genitiv-dativ singular
  • gogomănii
  • gogomăniei
plural
  • gogomănii
  • gogomăniilor
vocativ singular
plural
gugumănie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gugumănie
  • gugumănia
plural
  • gugumănii
  • gugumăniile
genitiv-dativ singular
  • gugumănii
  • gugumăniei
plural
  • gugumănii
  • gugumăniilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gogomănie, gogomăniisubstantiv feminin

etimologie:
  • Gogoman + -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „gugumănie” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1