GUGIUMÁN, gugiumane, s. n. Căciulă de samur purtată, în trecut, de domnitori și de boieri, ca semn al demnității lor. – Din tc. gücemin.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GUGIUMÁN ~e n. înv. Căciulă din blană de samur, purtată în trecut de marii boieri și de domnitori. /<turc. gücemin
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gugiumán (gugiumáne), s. n. – Căciulă de samur, purtată în trecut numai de domnitor (cu dublură albă) și de boierii de rang (cu dublură roșie). – Var. gugi(u)man(ă). Tc. gücemin (Șeineanu, II, 191). Sec. XVI. – Der. gugiu, s. n. (Mold., glugă), formă reconstituită, întrucît se consideră -man ca suf.; cujban, s. n. (costum), al cărui sens nu pare sigur (cf. Bogrea, Dacor., I, 227).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gugiumán s. n. (sil. -giu-), pl. gugiumáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ğuğĭumán și gugimán n., pl. e (turc. gügemin și gügeman. V. gugĭ). Vechĭ. Căcĭulă de samur, cu fundu roș p. boĭerĭ și alb p. domn și fiiĭ luĭ. Azĭ. Munt. Iron. Ĭarmurcă. – În Mold. și gugĭumană f. (Ĭorga, Ist. Arm. Rom. I, 300 și 328). V. și Șăin. Infl. Or.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink