gudă sf [At: VAIDA, ap. DA / Pl: ~de / E: nct] (Reg) 1 Cățea. 2 Haită. 3 (Fig) Femeie răutăcioasă. 4 (Fig) Femeie depravată Si: (reg) gudră, curvă. 5 (Fig) Îngrijorare. 6 (Fig; îlav) Cu ~ și necaz Cu îngrijorare și necaz. 7 Vătaful flăcăilor care umblă în noaptea de Crăciun cu colindatul.

GUDĂ s. v. cățea, cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

gudă s. v. CĂȚEA. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

gudă (-de), s. f. – 1. (Trans. de Vest) Cățea. – 2. Prostituată. Pare a fi der. expresivă de la o interj. *gudu (-gudu), paralelă lui cuțu-cuțu, și despre care nu știm dacă s-a folosit pentru a chema sau a mîngîia cîinii, sau dacă mai sugerează această ideea. – Der. guduluș, s. m. (nume de cîine); gudrea, s. f. (nume de cățea); gudră, s. f. (Mold., șmecheră); cutră, s. f. (codoașă), cuvînt care în DAR este considerat că provine din bg. kutra „sărac”, care nu are nuanță depreciativă, iar Scriban din ngr. χύτρα „hîrcă”, dificil din punct de vedere fonetic; gudărie, s. f. (înv., măgulire); gudura (var. guduri), vb. refl. (despre cîini, a se arăta mulțumit; a adula, a măguli, a linguși), mr. gudurire, megl. (găudire), cu suf. expresiv. -ura, cf. flutura (după Șeineanu, Chien, 268, de la *cudura, der. de la coadă; Gaster, Revista critică, I, 31, propunea mag. gedély; după Meyer 133 și DAR, din alb. gudulis „gîdil”, după Șeineanu, Semasiol., 100, din lat. *catulῑre și identic cu gîdila; după Philippide, Principii, 44; Pascu, I, 192; Philippide, II, 663, din lat. *gaudulāre în loc de gaudēre; după Körting 2382, din lat. *conadulāre; după Scriban din lat. *codulāre, de la cauda; după Giuglea, Dacor., II, 886; din got. god- „purcea”, cu suf. germ. -ulo); gudurător, adj. (adulator); gudurătură, s. f. (adulare, lingușire).

gudă s.f. (reg.) 1. cățea. 2. grijă. 3. vătaful flăcăilor în noaptea de Crăciun.

gudă, gude s. f. (deț.) femeie.