GUD cf. subst. ard. gudă „cățea, grijă”. 1. Gude ar. (Cara 102); Gudea munt. (16 B249, III 358; 17 B II 423; Puc); mold. (Sur XXII); Gudescul (17 B I 395). 2. + -an, Gudanul din Lămășeni, mold. (Sd VII 106). 3. Gudi fam. (Puc). 4. Gudici (DM 29; Dm), dar aici poate fi, prin fon. ucr., g = h, < Hudici; cf. și Gudina zis și Hudena fam., mold. (BA sl. 33). 5. Gudin, dobr. (RI XI. 6. -lea: Gudlea, globnic (17 B II 217); – țig. (16 B II 250). 7. + -ar: Gudărăști s. (17 B I 338). 8. Cf. Gudas, ar. (Cara 23). 9. Coincidență: Gude b. (trac) în Moesia Super. (OR I 567). V. și Hudă.