GÚBĂ, gube, s. f. (Reg.) Sarică; suman (mițos). – Din magh. guba.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GÚBĂ s. v. dulamă, sarică, suman, țundră.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gúbă (gúbe), s. f. – (Trans.) Suman. – Var. gub. Mag. guba (Cihac, II, 501; DAR). – Der. băbău (var. bobou, bubău), s. n. (Trans. și Munt., sarică; manta de lînă).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gúbă s. f., g.-d. art. gúbei; pl. gúbe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gúbă f., pl. e (ung. guba, sarică, probabil rudă cu gĭubea). Trans. Maram. Sarică.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink