GUAIAC, guaiaci, s. m. Arbore exotic important pentru lemnul și extractele lui, folosite în medicină (Guaiacum officinale). [Var.: gaiac s. m.] – Din engl. guayaco.

guaiac sm [At: DN³ / V: gaiac / P: gua-iac / Pl: ~aci / E: eg guayaco] Arbore exotic rășinos, important pentru lemnul și extractele lui, folosite în medicină (Guaiacum officinale).

GUAIAC, guaiaci, s. m. Arbore exotic important pentru lemnul și extractele lui, folosite în medicină (Guaiacum officinale). [Var.: gaiac, -i s. m.] – Din engl. guayaco.

GUAIAC s.m. v. gaiac.

gaiac sm vz guaiac

GAIAC s.m. Arbore mare rășinos, originar din Antile, a cărui rășină se întrebuințează în medicină. [Pron. ga-iac, var. guaiac s.m. / < fr. gaïac, cf. sp. guayaco].

GAIAC s. m. arbore tropical, rășinos, cu lemnul tare, a cărui rășină se întrebuințează în medicină. (< fr. gaïac, sp. guayaco)

GAIAC ~ci m. Arbore exotic cu frunze persistente, prețuit, mai ales, pentru lemnul rezistent (folosit în construcția de mașini) și pentru rășina lui (utilizată în medicină). [Sil. ga-iac] /<fr. gaïac

*gaĭác m. (cuv. american indigen). Un arbore din America centrală, cu lemn foarte dur și a căruĭ rășină se întrebuințează în medicină.

!guaiac (desp. gua-) s. m., pl. guaiaci

!guaiac/gaiac s. m., pl. guaiaci/gaiaci

guaiac s. m., pl. guaiaci

gaiac v. guaiac

gaiac s. m. (sil. ga-iac )

GAYAC s. m. v. gaiac.