grămujda vt [At: REV. CRIT. III, 156 / V: (reg) ~di, ~ușda^[1], glem~ / E: nct] (Trs; numai la negativ) A nu scoate nici un cuvânt. corectat(ă)

❍ GRĂMUJDA (-mujd) vb. tr. Trans. A crîcni, a rosti vre-o vorbă: nu mai grămujdați nici un cuvînt (FR.-CDR.).

glămujdi vi vz grămujda

glemujda v vz grămujda

grămujdi v vz grămujda

grămușda v vz grămujda

glămujdésc v. intr. și tr. (vrus. hlomozdzič, ceh. hlomoziti, de aceĭațĭ orig. cu gălămoz 2, glomoz, zgromojd, hălămujdĭe). Mold. nord. Fac gură, protestez, crîcnesc. – În Trans. și grămujdez și gremujdez: a nu gremujda nicĭ un cuvînt înaintea cuĭva (Ret. N. Rev. Rom. 15 Aug. 1900, 95).

grămujdéz, V. glămujdesc.

grămujda, grămujdez, vb. I (reg.) a mormăi, a crâcni, a protesta lent.

grămujdá, grămujdez, v.i. (reg.) A comenta, a protesta. – Din rus. hlomozdič, ceh. hlomoziti (Scriban).

glămujdi, glămujdesc, vb. IV (reg.) a face gălăgie, a protesta, a cârti.