GRUNDUÍRE, grunduiri, s. f. Acțiunea de a grundui și rezultatul ei. – V. grundui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

grunduíre s. f., g.-d. art. grunduírii; pl. grunduíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A GRUNDUÍ ~iésc tranz. (obiecte, pereți, ziduri etc.) A acoperi cu grund. /grund + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

grunduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. grunduiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink