GRUND, grunduri, s. n. 1. Primul strat de material special aplicat pe suprafața unei piese, a unui obiect, a unui element de construcție care urmează să fie finisată. 2. Strat de vopsea albă care se aplică pe pânza, pe cartonul sau pe scândura pe care se pictează. 3. Strat de mortar aplicat pe zidărie, servind ca suport pentru tencuiala vizibilă. – Din germ. Grund.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GRUND ~uri n. 1) Strat de material special aplicat pe anumite obiecte (piese, elemente de construcție etc.) înainte de a se efectua lucrările de finisare (vopsire, tencuire, văruire etc.). 2) Strat de vopsea, de obicei albă, cu care se acoperă pânza, cartonul sau panoul ce urmează a fi pictate. /<germ. Grund [farbe]
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRUND s.n. 1. Prima vopsea care se dă pe piesele care urmează să fie vopsite. ♦ Strat de vopsea albă care se întinde pe o pânză înainte de a o picta. 2. Strat de mortar aplicat direct pe zidărie, peste care se aplică apoi tencuiala propriu-zisă. [< germ. Grund].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GRUND s. n. 1. primul strat de material care se aplică pe suprafața unui corp sau a unei piese ce urmează a fi vopsite. ◊ strat de vopsea albă care se întinde pe o pânză înainte de a o picta. 2. strat de mortar aplicat direct pe zidărie, peste care se aplică tencuiala propriu-zisă. (< germ. Grund)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

grund (grúnduri), s. n. – Fond, culoare de fond. – Var. grunt. Germ. Grund; var., prin intermediul rus. grunt (Scriban).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

grund s. n., pl. grúnduri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink