8 definiții pentru «grozav»   declinări

GROZÁV, -Ă, grozavi, -e, adj. 1. Care produce groază (prin aspect, manifestări, consecințe); groaznic, îngrozitor. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens, de mare. Vânt grozav. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... 3. Care iese cu totul din comun prin calitățile sale; remarcabil; excepțional. ◊ Expr. A se crede grozav = a avea o părere exagerat de bună despre sine. ♦ Curajos. ◊ Expr. (Substantivat) A face pe grozavul = a se lăuda, a se mândri (în mod nejustificat) cu calitățile sale, a se grozăvi. – Din bg. grozav.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GROZÁV1 ~ă (~i, ~e) 1) Care provoacă groază; care înspăimântă; groaznic; înspăimântător; îngrozitor; strașnic; sinistru. 2) și adverbial Care este neobișnuit; ieșit din comun; extrem de; extraordinar; amarnic; strașnic. ◊ A se crede ~ a avea o părere exagerată despre calitățile sale; a fi încrezut. /<bulg. grozav
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GROZÁV2 ~i m. : A (o) face pe ~ul a-și da aere (având o părere exagerată despre propria persoană). /<bulg. grozav
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GROZÁV adj. v. diform, hidos, hâd, pocit, schimonosit, slut, strâmb, urât.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GROZÁV adj., adv. 1. adj. v. îngrozitor. 2. adj. v. atroce. 3. adj. v. cumplit. 4. adj. v. zdravăn. 5. adv. v. sfâșietor. 6. adj. v. extraordinar. 7. adj. v. bun. 8. adv. v. foarte.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Grozav ≠ obișnuit, ordinar
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

grozáv adj. m., pl. grozávi; f. sg. grozávă, pl. grozáve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

grozáv, -ă adj. (bg. grozav, vsl. grozavŭ. V. groază). Teribil, formidabil: o artilerie grozavă). Oribil: crimă grozavă. A te face grozav (Iron.), a-țĭ da aere de om grozav. Adv. Foarte: mă doare grozav, urît grozav, grozav de urît (foc de urît).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink