grozăvíi s.f. pl. (înv.) palavre.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GROZĂVÍ, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. și depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GROZĂVÍE, grozăvii, s. f. 1. Faptul de a fi groaznic, de a inspira groază; faptă, situație, întâmplare îngrozitoare; oroare, urgie. 2. (Concr.) Lucru sau ființă îngrozitoare. 3. Faptul de a ieși cu totul din comun prin calitățile sale; însușirea unui lucru cu deosebite calități; grozăvenie. 4. (Concr.) Lucru sau ființă care întrunește calități deosebite, ieșite din comun; grozăvenie. – Grozav + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE GROZĂVÍ mă ~ésc intranz. fam. depr. A face pe grozavul; a-și da aere (având o părere exagerată despre propria persoană). /Din grozav
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GROZĂVÍE ~i f. 1) Faptă, întâmplare sau vorbă îngrozitoare. 2) Ființă sau lucru (real ori închipuit) care provoacă groază. O ~ de ploaie. 3) Ființă sau lucru grozav. /grozav + suf. ~ie
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GROZĂVÍ vb. v. îngâmfa.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GROZĂVÍ vb. v. deforma, desfigura, poci, schimonosi, sluți, strâmba, urâți.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GROZĂVÍE s. 1. monstruozitate, oroare, (pop.) grozăvenie, (înv. și reg.) strășnicie, (înv.) groznicie. (~ faptei sale.) 2. v. dezastru.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GROZĂVÍE s. v. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, diformitate, duium, ferocitate, grămadă, hâdoșenie, mulțime, neîndurare, neomenie, poceală, potop, puhoi, puzderie, răutate, sălbăticie, sluțenie, sumedenie, urâciune, urâțenie, violență, vitregie.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
grozăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grozăvésc, imperf. 3 sg. grozăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. grozăveáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
grozăvíe s. f., art. grozăvía, g.-d. art. grozăvíei; pl. grozăvíi, art. grozăvíile
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
grozăvénie și grozăvíe f. (d. grozav). Caracteru de a fi grozav. Faptă grozavă, care inspiră oroare: grozăvia unuĭ războĭ, unuĭ incendiŭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
grozăvésc (mă) v. refl. (d. grozav). Mă fac grozav, îmĭ daŭ aere de om grozav.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
grozăvi, grozăvesc v. r. (peior.) a avea o impresie exagerat de bună despre propriile sale calități; a se lăuda în mod exagerat
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink