GROPÍT, -Ă, gropiți, -te, adj. (Reg.; despre locuri, terenuri) Care are (multe) gropi. – Din groapă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

gropít adj. m., pl. gropíți; f. sg. gropítă, pl. gropíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink