grojdi vi [At: BIBLIA (1688), ap. SCRIBAN, D. / V: (îrg) hr~, r~, ruj~ / Pzi: ~desc / E: nct] (Îrg) 1 A clefăi. 2 A crănțăni. 3 (Îf rojdi, rujdi) A zgâria.

hrojdi v vz grojdi corectat(ă)

grojdésc, V. hrojdesc.

hrojdésc v. tr. (imit. slav). Nord. Cronțănesc. – Vechĭ (Biblia 1688; Cant.) rujdesc, sfărîm, zgîriĭ. Și rojdesc (?). La Săgh. grojdesc, mănînc pe fugă.

grojdi, grojdesc v. t. (deț.) a mânca.