GROBIÁN, -Ă, grobieni, -e, adj. (Despre oameni) Prost crescut; necioplit, grosolan, bădăran, mitocan. [Pr.: -bi-an] – Din germ., pol. grobian.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de gall | Greșeală de tipar | Permalink

GROBIÁN ~ánă (~éni, ~éne) și substantival Care vădește lipsă de educație; cu apucături grosolane; mârlan; mojic; bădăran; mitocan. /<germ. grobian
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

GROBIÁN, -Ă adj. prost crescut, mitocan, mojic, grosolan; grob. (< germ. grobian)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

grobián (grobiéni), s. m. – Grosolan, bădăran. Germ. grobian, în parte prin intermediul pol. grobian, rus. grubianŭ (Cihac, II, 130; Sanzewitsch 204; DAR). – Der. grobienie, s. f. (grosolănie).
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

GROBIÁN adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

grobián adj. m. (sil. -bi-an), pl. grobiéni (sil. -bi-eni); f. sg. grobiánă, pl. grobiéne
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink