GRÍNDINĂ, grindine (grindini), s. f. Precipitație atmosferică alcătuită din particule de gheață având forma unor pietricele; piatră. ♦ Fig. Ceea ce vine, cade, năvălește în mare cantitate. O grindină de lăcuste. ♦ Fig. (Adverbial) În mare cantitate (și unul după altul). Săgețile cădeau grindină. – Lat. grando, -inis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GRÍNDINĂ ~i f. Precipitații atmosferice sub forma unor bucățele de gheață, provenite prin înghețarea picăturilor de ploaie. [G.-D. grindinei] /<lat. grando, ~inis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRÍNDINĂ s. (MET.) piatră, (Transilv. și Bucov.) gheață, (înv.) smidă. (A bătut ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gríndină (-ni), s. f. – Precipitație atmosferică, piatră. – Mr. grîndină, megl. grindini. Lat. grandĭnem (Pușcariu 738; Candrea-Dens., 762; REW 3840a; DAR), cf. it. grandine. – Der. grindina, vb. (a cădea grindina), care, după Candrea-Dens., 763 și DAR, provine din lat. grandĭnāre.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gríndină s. f., g.-d. art. gríndinei; pl. gríndine/gríndini
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

1) gríndină f., pl. e și ĭ (lat. grando, grándinis, it. grándine și grándina. V. grunț). Ploaĭe de gheață (peatră) [!] care cade vara supt [!] formă de grăunțe, une-orĭ maĭ marĭ și de cît alunele. Fig. Mare cantitate: grindină de laude, de ocărĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

2) gríndină, a -á v. intr. (lat. grándinat, -áre). Ploŭă cu peatră [!], cu grindină. Fig. Rar. Împușcă, bombardează: puștile și tunurile grindinaŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GRINDINÁ, pers. 3 gríndină, vb. I. Intranz. impers. (Rar) A cădea grindină. – Din grindină. Cf. lat. grandinare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

grindiná, pers. 3 sg. gríndină, vb. I (pop.) 1. a bate piatra, a cădea grindină. 2. (fig.; despre tunuri) a bombarda.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

grindiná vb., ind. prez. 3 sg. grindineáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink