GRINDÉI, grindeie, s. n. 1. Una dintre părțile componente ale plugului cu tracțiune animală, care leagă între ele toate celelalte elemente. 2. Grindă mică (fixată la o construcție de-a curmezișul și orizontal). ♦ Bucată de lemn care intră în alcătuirea unor instrumente, mecanisme etc. – Grindă + suf. -ei. Cf. bg. gredel, scr. gredelj.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GRINDÉI ~ie n. 1) Parte a plugului cu tracțiune animală, constând dintr-o bară de oțel, de care se fixează celelalte piese. 2) Fusul de la roata unei mori de apă. /grindă + suf. ~ei
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRINDÉI s. (TEHN.) 1. talpă, (prin Mold.) pat. (~ la plug.) 2. fus, osie, (reg.) osiac, (prin Munt.) prisnel. (~ la axul roții de la moara cu apă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRINDÉI s. v. ceafă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

grindéi (obiect) s. n., pl. grindéie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

grindéi (pește) s. m., pl. grindéi, art. grindéii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

1) grindéĭ m., pl. tot așa. Grindel.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

2) grindéĭ n., pl. eĭe (vsl. grendelĭ, d. grenda, grindă; bg. gredĭél, sîrb. grédelj, rus. grĕadélĭ, id., rudă cu germ. grindel, grindeĭ. V. Bern. 1, 349). Patu pluguluĭ, al caruluĭ saŭ al tunuluĭ (afet). Osie maĭ mare și maĭ complicată la morĭ ș. a. Pĭesă de lemn orizontală la o streșină, la o spînzurătoare ș. a. (consolă). V. dric.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GRINDÉL, grindei, s. m. Pește mic, asemănător cu țiparul, de culoare verde-gălbuie, cu pete mari, negre; molan (Nemachilus barbatulus). – Din săs. grendel (= germ. Grundel).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GRINDÉL ~i m. Pește dulcicol de talie medie, având forma asemănătoare cu a țiparului și culoarea verde-gălbuie, cu pete negre. /<germ. Grendel
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRINDÉL s. (IHT.; Noemacheilus barbatulus) molan, (reg.) brudă, moină, moiță, moleac, molete, molâu, moloi, morlaucă, popete, țoață, vârlan.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

grindél s. m., pl. grindéi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

grindél m., pl. eĭ (sas. grendel, germ. grundling și grundel, de unde și litv. gruñdulas). Trans. Mold. Vîrlan. – Și grindéĭ (dedus din pl.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink