-GRÍF elem. „enigmă”. (< fr. -griphe, cf. gr. griphos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

grif (-fi), s. m. – Măsură veche, valorînd 1/16 dintr-un cot, adică 41,5 mm. în Munt. și 40 mm. în Mold. – Var. gref. Săs. Griff (Lacea, Dacor., III, 751). După DAR, din bg. greh. Cf. rif.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

1) grif m. (germ. griff, șchĭoapă, V. rif). Jumătate de rup, 1ǀ16 din cot. – Și gref (ca bg. greh) și greŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

2) grif n., pl. urĭ (venit, probabil, pin [!] Rușĭ orĭ Polonĭ d. germ. griff, mîner, toartă, d. greifen, a apuca. V. grăbesc). Nord. Coada șeleĭ, oblîncu, locu de unde legĭ mantaŭa ș. a. V. cĭochină.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink