GRENADÍR, grenadiri, s. m. V. grenadier (2).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GRENADÍR s.m. v. grenadier.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*granatiér m. (d. granată saŭ după it. granatiere; fr. grenadier, de unde și germ. grenadier, și de aci rus. grenadér). Soldat pedestru care aruncă granate. Soldat din regimentele de elită în Francia (1791). Soldațĭ din garda luĭ Napoleon I și III. – Maĭ vechĭ granadír și grenadír (după rus.). Și grenadier (după fr.). Forma cea maĭ rom. granatar, cum zice N. Cost. 2, 107. V. mușchetar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

grenádă, grenadier saŭ -dir, V. granat-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink