GREÍME s. f. (Înv.) 1. Greutate (I 1). 2. Mulțime (de ființe); spec. grosul unei armate. – Greu + suf. -ime.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GREÍME s. v. greu, greutate, gros, încărcătură, mulțime, povară, sarcină.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

greíme s. f., g.-d. art. greímii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

greíme f. Vechĭ. Greutate, povară. Grosu (greu, duiumu) armateĭ. Azĭ. Rar. Nord. Vreme grea, furtună. – Și grăime (ca trăime față de treime). La Cant. și greuime și greuință.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink