grecism sn [At: RUSSO, S. 64 / Pl: ~e / E: grec + -ism] 1-3 Cuvânt, expresie sau locuțiune de origine greacă (9), care au fost împrumutate fără a fi fost asimilate. 4 Influență a limbii și culturii grecești asupra altei limbi și culturi.^[1]

grecism sn [At: HASDEU, I. C. 44 / Pl: ~cisme / E: grec + -ism cf fr grécisme] 1 Tot ceea ce constituie specificul culturii, naționalității grecești Si: elenism. 2 Cuvânt, expresie sau construcție care au fost împrumutate din limba greacă, fără să fi fost asimilate. 3 Influența limbii (și culturii) grecești asupra altei limbi (și culturi).

* GRECISM (pl. -me) sn. 1 📖 Vorbă, expresiune împrumutată sau imitată din limba grecească ¶ 2 Influență greacă; tot ce constituie naționalitatea greacă: ~ul pierduse mult teren (I.-GH.).

GRECISM, grecisme, s. n. Expresie sau cuvînt luat servil din limba greacă.

GRECISM s.n. Cuvînt, expresie împrumutată din limba greacă și neasimilată. [< fr. grécisme].

GRECISM s. n. 1. cuvânt, expresie împrumutată din limba greacă, încă neadaptate. 2. influența limbii și culturii grecești asupra altei limbi și culturi. (< fr. grécisme)

GRECISM ~e n. 1) Împrumut lexical din limba greacă. 2) Influență exercitată de cultura grecilor asupra altor popoare. /grec + suf. ~isme

grecism n. 1. vorbă sau construcțiune greacă introdusă în românește; 2. sistemă de a greciza; grecismul fanariotic; 3. domnie sau influență greacă: epoca grecismului se întinde dela Matei Basarab până la Eteria sau Zavera. Grecismele sunt în limba română vechi, derivând din bizantina (cutezare, mânie, urgie) sau moderne, datând din epoca fanariotă. O mare parte din aceste din urmă au dispărut odată cu domniile Fanarioților în Muntenia și în Moldova.

*grecízm n., pl. e. Elenizm, vorbă saŭ construcțiune grecească în altă limbă. Totalitatea ideilor și obiceĭurilor greceștĭ: grecizmu cuprinsese societatea românească din timpu Fanarioților.

grecism s. n., pl. grecisme

grecism s. n., pl. grecisme

grecism s. n., pl. grecisme

GRECISM s. n. (< fr. grécisme): cuvânt sau expresie împrumutată din limba greacă și neasimilată de limba care a împrumutat-o. În limba română sunt considerate g. cuvinte și expresii ca foss-mu, parighoria tu kosmu („lumina mea, mângâierea lumii”) pe care le întâlnim în opera lui I. L. Caragiale.